Cesar Vallejo – Azi viaţa-mi place mult mai puţin

Cesar Vallejo – Azi viaţa-mi place mult mai puţin
Azi viaţa-mi place mult mai puţin,
însă-ntotdeauna-mi place să trăiesc: o spun de zor.
Aproape c-am atins partea întregului meu şi m-am ales
cu un tir susţinut în limbă dincolo de cuvânt.

Astăzi îmi pipăi bărbia retrasă
şi-mi spun în aceşti pantaloni momentani:
Atâta viaţă şi niciodată!
Atâţia ani şi mereu săptămânile mele!
Părinţii mei îngropaţi cu piatra lor
şi trista lor creştere fără sfârşit;
fraţi trup şi suflet, fraţii mei,
şi-n sfârşit, fiinţa mea şomer cu vestă.

Îmi place enorm viaţa
dar desigur,
la o cafeluţă, cu moartea mea dragă
admirând castanii frunzoşi ai Parisului
şi zicând:
Ǎsta-i un ochi, aceea-i o frunte…şi repetând:
Atâta viaţă şi niciodată refrenul nu-mi lipseşte!
Atâţia ani şi mereu, mereu, mereu!

Am zis vestă, am
tot, parte, spaimă, am zis ca să nu plâng.
Căci e-adevărat c-am suferit în spitalul acela de-alături,
şi-i bine şi-i rău că mi-au studiat
de sus şi până jos organismul.

O să-mi placă mereu să trăiesc, chiar târâş pe burtă,
căci, aşa cum spuneam şi-o repet,
atâta viaţă şi niciodată! Şi atâţia ani,
şi mereu şi de zor, mereu, mereu!

îmi place să recitesc notiţele la fizică din liceu şi să găsesc tot felul de interpretări la ele

îmi place să recitesc notiţele la fizică din liceu şi să găsesc tot felul de interpretări la ele

efectul fotoelectric extern

 

legea I

intensitatea de saturaţie a foto-curentului depinde proporţional de fluxul radiaţiei electromagnetice incidente pentru o frecvenţă constantă

 

legea a II-a

energia cinetică maximă a foto-electronilor emiși este direct proporțională cu frecvența radiației electromagnetice incidente și nu depinde de flux

 

legea a III-a

efectul fotoelectric extern se produce doar pentru frecvenţe ale radiaţiei electromagnetice incidente mai mari (la limită egale) cu o frecvenţă minimă numită frecvenţă de prag (sau pragul roşu)

 

legea a IV-a

efectul fotoelectric extern se produce practic instantaneu

 

cântec pe timp de furtună

cântec pe timp de furtună

astăzi am văzut pe cineva care semăna cu tine,

cineva  frumos ca un poem de Geo Bogza.

 

Daniela Roxana, tu eşti acum departe,

tu n-ai vrut niciodată să fii departe,

Daniela Roxana.

tu ai vrut să fii lângă mine şi tata,

care te-a purtat în braţe la spital

şi are păr alb şi merge cu bastonul.

 

tu mi-ai spus poveşti şi mi-ai spălat hainele cu mâna

şi m-ai învăţat să nu mint

şi nu m-ai minţit decât o singură dată

fiindcă n-ai avut de ales.

 

cum ar fi, Dainela Roxana,

cum ar fi să adunăm melci în spatele blocului mâine dimineaţă,

apoi să mergem la complex să luăm BT şi Camel ca să fumăm pe balcon

când vine furtuna?

nu o să mint,

nu ne vedem mâine, ştiu, Daniela Roxana,

de aceea iată cel mai trist cântec pe care l-am scris până acum.

alba

alba

diseara, impreuna cativa prieteni, o iau spre alba-iulia, la colocviul tinerilor scriitori.

desi am impresia ca editia de anul acesta nu va fi chiar cea mai buna dintre toate, recunosc ca sunt curios si interesat.

 

revin cu impresii saptamana viitoare.

old trafford

old trafford

ziua începuse destul de prost

o ploaie măruntă o durere de stomac şi niciun ban în buzunare

însă dumnezeu m-a scuipat în ureche abia pe la prânz

când am pierdut pariul cu cosmin

(deşi cred că le cumpărase pe drum,

nu ştie el să facă mere coapte

cu glazură de ciocolată)

 

oricum, recunosc – au fost bune şi până la urmă un pariu e un pariu

a trebuit să-i ţin seminarul la facultate

 

cum n-aveam nicio idee despre ce să vorbesc

şi cum fetele aşteptau ceva de la mine

am scos din haină lista de cumpărături

şi am citit-o pe-aia

 

bine, bine, dar până la urmă

care-i treaba cu poemul ăsta?

 

ce te fute pe tine grija, i-am spus,

nu-i ca şi când tu o să fii mai frumoasă

sau eu mai puţin pârlit

dacă ne batem capul cu asta

 

de fapt, habar n-aveam ce să-i răspund

şi afară ploua în continuare

 

eh, lasă, nu-i totul pierdut, mi-am zis,

mai e timp până diseară

însă futu-i, cu siguranţă vor apărea alte şi alte probleme

ca într-un retur

cu manchester united

2008

2008

Su cel trist

 

surâde

surâd şi eu

surâdem

 

A fost odată  un om pe care îl chema Su

Su râdem

e o greşeală

aţi vrut să nu fie corect

după voi, Su râde

 

doar ea / eu nu am voie

 

manifest

manifest

la Bucureşti e vineri seară

a plouat

şi aerul miroase-a schimbare

 

sunt fericit

azi am văzut primele semne

 

studenta în practică de la farmacia din colţ

mi-a dat cadou o cutie de ceaiuri

 

& după cinci încercări

tata a făcut Adevărata Plăcintă cu Mere

 

facebook-ul freamătă

în curte au apărut buburuze

 

ascult Grateful Dead

concertul din ’85

 

şi-aştept

am răbdare

ZILELE DE POEZIE ,,CONSTANTIN VIRGIL BĂNESCU” EDIȚIA a III – a (Târgovişte, 18 – 19 mai 2012)

ZILELE DE POEZIE ,,CONSTANTIN VIRGIL BĂNESCU” EDIȚIA a III – a (Târgovişte, 18 – 19 mai 2012)

Primăria Municipiului Târgovişte

Teatrul Municipal Târgovişte

Centrul Judeţean de Cultură Dâmboviţa

Societatea Scriitorilor Târgovişteni

Biblioteca Județeană „I. H. Rădulescu” Dâmboviţa

Muzeul Scriitorilor Dâmboviţeni
Grupul Şcolar „Voievodul Mircea” Târgovişte

sub patronajul Uniunii Scriitorilor din România                       organizează a III – a  ediție a Zilelor de poezie a Concursului naţional de poezie ,,Constantin Virgil Bănescu”
Manifestarea îşi propune încurajarea şi promovarea tinerilor creatori de poezie.

REGULAMENT

 1. La concurs pot participa autori care nu au depăşit vârsta de 30 de ani, nu sunt membri ai Uniunii Scriitorilor, nu au debutat editorial şi nu au obţinut Premiul „Constantin Virgil Bănescu” la ediţiile precedente ale concursului.

2. Lucrările se trimit până la data de 30 aprilie 2012. Acestea se vor trimite pe adresa doinabanescu@yahoo.fr şi vor purta în loc de semnătură un motto ales de autor şi un curriculum vitae al autorului, în care se va specifica:

– numele şi prenumele autorului;

– locul şi data naşterii;

– activitate literară;

– adresa completă cu numărul de telefon şi adresa e-mail.

3. Fiecare participant se poate înscrie în concurs cu minimum cinci (5) poezii şi maximum zece (10).

4. Lucrările vor a intra în patrimoniul Concursului național de poezie ,,Constantin Virgil Bănescu”.

5. Laureaţii vor fi anunţaţi până la data de 10 mai 2012, pentru a fi prezenţi la Zilelele de poezie și la festivitatea de premiere, care vor avea loc la Târgovişte, în zilele de 18 şi 19 mai 2012. În cadrul Zilelor de poezie se vor organiza expoziţii, recitaluri de poezie, dialoguri literare, ateliere de creaţie, lansări de carte, întâlniri cu personalităţi din lumea literară, vizite la muzee şi monumente de artă din Municipiul Târgovişte şi din împrejurimi. Organizatorii asigură masa, cazarea şi cheltuielile de transport premiaților (bilete de tren – clasa a doua).

6.  Jurizarea lucrărilor va fi asigurată de personalităţi din lumea literară.

Președintele juriului este scriitorul Octavian Soviany.

7. Organizatorii vor acorda următoarele premii:

  • Premiul „Constantin Virgil Bănescu”
  • Premiul Primăriei Municipiului Târgoviște
  • Premiul Teatrului Municipal Târgoviște
  • Premiul Centrului Judeţean de Cultură Dâmboviţa
  • Premiul Societății Scriitorilor Târgovişteni
  • Premiul Bibliotecii Județene „I. H. Rădulescu” Dâmboviţa
  • Premiul Grupului Şcolar „Voievodul Mircea” Târgovişte

8. Lucrările, dactilografiate, vor fi trimise pe adresa:

-         doinabanescu@yahoo.fr;

-         telefon fix: 0245-210732;

-         mobil: 0724-528425.

9. Participanţii vor primi confirmare de primire a lucrărilor trimise spre jurizare.

 

Mulțumim celor care aleg „bucuria ochiului trist”.                        

„Vom musti de laptele zilelor”…

 

din dungi de tigru

din dungi de tigru

va veni primăvara

vor creşte flori  şi

vor apărea fete care să scrie despre ele

 

‘asta trebuie executată’ va spune un prieten

‘pe-asta o edităm’ va râde un altul

şi se vor gândi

la acelaşi lucru

 

apoi va veni vara

ne vom îndrăgosti şi

ni se va face

mai sete

plângăreaţa

plângăreaţa

tipa era franţuzoaică
am ascultat-o odată cântând şi mi-am zis
gata, niţescu, ça,
c’est l’amour

după o săptămână
lăsam lumina aprinsă în baie
ca să cred că e înăuntru

într-o zi n-am mai suportat tensiunea
şi i-am scris o plângăreaţă

“tu eşti dintre cei tineri” , ziceam,
“&
ar fi frumos,
casa e veche şi goală
&
e atîta linişte aici
încît încep tema pentru mîine
şi toate temele pentru săptămîna asta
&
nu te teme,
am încredere
o să găsesc şi altceva de făcut,
de numărat,
de înjurat,
de mîncat,
de iubit
pînă dimineaţă.”

bineînţeles că i-a plăcut
şi a venit
şi je t’aime şi aşa mai departe
că până la urmă
mi-am făcut treaba

problema cu plângăreţele
e că-s ca alunele
după prima nu te  poţi opri
aşa că i-am mai scris câteva

acum m-am liniştit
cred că niciodată
n-am fost
mai liniştit
de atât